Mami, ce inseamnă moartea? Cum răspundem la această intrebare dificilă copilului - sfatul psihologului | Comentarii articol
21/6/2018
Comenteaza / Pune o intrebare
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Subiecte tratate:
Tema:
Ultimile 11 comentarii
Din pacate nu stim cand murim. Eu ca tata tocmai am descoperit ca ambii mei copii au o boala genetica (unul are aproape 7 ani si de un an e la pat, nu mai poate face nimic, si o fetita de aproape 4) - o boala care se intampla la 1 din 100000 de copii si nici nu e cunoscuta sau tratabila (Batten-, forma Jansky-Bielschowsky). La inceput copiii se dezvolta normal pana la 4 ani, apoi incep sa se deterioreze usor usor si sfarsesc la pat, orbi cu asistenta pentru respiratie si sonda nazo-gastrica pentru hranire. Asa ca ce sa le explic eu copiilor despre moarte ? Ca stra-bunicu traieste si are 86 de ani, si ei nu vor ajunge macar la o optime din varsta lui ? Ca sa nu mai vorbim de scoala ... sau liceu ... Numai bine, - bucurati-va de tot ceea ce aveti acum si nu va plangeti !
Din pacate nu stim cand murim. Eu ca tata tocmai am descoperit ca ambii mei copii au o boala genetica (unul are aproape 7 ani si de un an e la pat, nu mai poate face nimic, si o fetita de aproape 4) - o boala care se intampla la 1 din 100000 de copii si nici nu e cunoscuta sau tratabila (Batten-, forma Jansky-Bielschowsky). La inceput copiii se dezvolta normal pana la 4 ani, apoi incep sa se deterioreze usor usor si sfarsesc la pat, orbi cu asistenta pentru respiratie si sonda nazo-gastrica pentru hranire. Asa ca ce sa le explic eu copiilor despre moarte ? Ca stra-bunicu traieste si are 86 de ani, si ei nu vor ajunge macar la o optime din varsta lui ? Ca sa nu mai vorbim de scoala ... sau liceu ... Numai bine, - bucurati-va de tot ceea ce aveti acum si nu va plangeti !
inteligenta copiilor nu trebuie subestimata....tot timpul i am atraS atentia sa nu se urce pe pervazul de la geam ca poate sa cada si sa moara...dupa mult timp am realizat ca am gresit ...la fiecare atragere de atentie ma intrebe
Fetita mea, in jurul varstei de 2 ani a aflat ca delfinul Marc a murit. Fusese la doua spectacole si il indragea foarte mult. Atunci am spus in premiera pentru urechiusele ei Marc a murit.I-am spus ca era batran si bolnav. Cand vine Marc? intreba ea. Nu mai vine. I-am explicat ca peste un anor sa vina la Delfinariu fratii sai. Alti Marc, a zis ea. Timp de o luna a spui oricui : Marc a murit. Era grava. Apoi s-a mai rarit intensitatea acestei probleme. A revenit cand m-a intrebat de bunica mea si s-a prins ca fusese cel mai important om din viata mea. Unde e bunica ta? A murit, am spus. Ca Marc. Vine alta bunica....i-am spus , nu mai vine, bunicile nu mai vin. Eram foarte trista. Fetita mea a intrebat, iti e dor de ea? Atunci te iubesc eu. Acum Eva are 3 ani si 4 luni si stie clar ca Marc si bunica mea nu mai vin.
Eu am aceeasi problema:fetita mea are 4 ani .Am incercat sa-i explic ca toti la un anumit moment nu vom mai fi,ca vom merge sus langa domne-doamne si vom avea grija de cei dragi ramasi.A cum am alta problema pe care nu stiu cum sa o depasesc copilul meu vrea sa se faca INGER. Cum pot sa o fac sa-si schimbe alegerea?La inceput am luat-o ca pe o gluma dar ea continua sa spuna ca vrea sa se faca inger si sa nu mai incerc sa o conving pt ca nu-si schimba decizia.
Si eu spuneam fetitei mele (are 4 ani si 3 luni) ca doar oamenii batrani si bolnavi mor, si acum sfatuiti-ma cum sa-i explic ca prietena ei buna (fina mea...aproape ca o sora pentru ea) a murit la 2 ani si 4 luni???...nu imi revin nici eu...ea doar s-a inchis in ea si nu ma intreaba nimic...stie ca suferim dar nu intreaba de ce....
eu am 42 de ani si nu ma pot obisnui cu moartea cu toate ca bunicii care m-au crescut au murit de curand, merg cu baietelul meu de 11 ani la cimitir si fac curat dar undeva sper ca in drumul meu pe langa casa, in vis, sa-i am iar langa mine iar gandul ca parintii mei ar putea sa nu mai fie intr-o zi ma copleseste
Buna , la toata lumea.am un baietel de 4 ani, si din nefericire am trecut primtr-o perioada foarte grea, acum mai bine de 1 an cand sotul meu a decedat intr-un accident de masina. baietelul nu avea pe atunci nici 3 anisori impliniti si ne-a fost si ne este inca foarte greu sa ne obisnuim cu gandul ca
Sorana, fetita ta este poate mai inteligenta decat altii de aceeasi varsta si diferentiaza partea cu corpul de partea cu sufletul. Problema e ca tocmai corpul nu vrea sa-l piarda. Mana mamei, parul, mirosul,etc. Nu cred ca vre-unul dintre noi ne dorim ca cei dragi sa fie alaturi cu sufletul, ci sa ne atingem, sa avem contact fizic mai mult sau mai putin. Eu am 32 de ani, am doi copii, fetita de 6.5 ani si baiatl de 2 ani. Fetita mea cred ca a inteles oarecum care-i treaba, dar eu i-am spus ca doar oamenii batrani si cei foarte bolnavi mor. Nu am vrut sa fie fortata sa inteleaga la 6 ani ca asta-i viata, mai mor si cei tineri si sanatosi, mult inainte de vreme. Dar eu ce ma fac? Am o groaza teribila de moarte, nu pot sa accept si nici sa inteleg cum intr-o buna zi lumea merge mai departe fara mine, iar mintea mea, creierul meu nu mai gandeste si e un vid. Am avut ocazia sa fac anestezie generala, pentru o sarcina cu probleme si de atunci ma gandesc ca poate asa e moartea, usor te cufunzi in somn si e tare bine, chiar nu poti sa faci nimic si nici nu vrei, accepti, dar mi-ar fi mult mai usor sa accept acum si nu atunci, dar nu pot! Chiar mi-am pus problema daca e cazul sa consult un psiholog sau un psihiatru, poate e o depresie sau altceva, voi ce ziceti?
si eu am trait aceleasi sentimente ciudate cand fetita mea a ajuns sa-si puna problema despre moarte, dorea sa inteleaga; eu nu stiam ce sa-i spun dar instinctiv am ales sa-i spun adevarul, am inceput eu, am explicat, am spus, adriana, fetita mea asculta si la un moment dat a intrebat de mama,tata,bunici,verisori,animale de casa,etc. multi; si ei o sa moara????????????da,draga inceracm eu sa fiu calma, la care ea a inceput sa planga ,fiind un copil inteligent a inteles ca un om matur ce-i spuneam, a plans , a spus ca nu doreste sa ma piarda, nici pe mine ,nici pe tata, la care i-am spus :Atunci hai mai bine sa nu ne gandim si sa ne bucuram una de alta si ama inceput sa ne jucam , ea treptat s-a linistit si de atunci stiu ca a inteles exact despre sensul cuvantului moarte. a fost poate cam dur, dar adevarat si macar sunt linistita ca am spus lucrurilor pe nume.
Fetita mea (5 ani jum )imi pune intrebari despre moarte cam de 2-3 luni. L-a inceput m-am ingrijorat,pt ca era f,insistenta. I-am spus ca toata lumea moare,pentru ca asa vrea Dumnezeu. Sufletul se face ingeras si se duce la Doamne - Doamne si corpul ramane in pamant.A inceput se planga ca ea nu vtrea sa moara mami si tati si sa ramana singura. I-am spus ca mami si tati o sa fie mereu langa ea, ca pana murim maieste f mult si chiar si atunci noi o sa fim ingerii ei pazitori.Am srezut ca am scapat, dar nu. Mereu aceleasi intrtebari. Ce sa fac? Ma puteti ajuta cu un sfat? Cu multumiri, Sorana.
Scrie un comentariu